Ce este o școală Waldorf?

Dorința de a forma o personalitate liberă a omului în devenire este în centrul școlii Waldorf. Se dorește pe cât posibil ca elevii să-și îndrăgească profesorii, fără a se pune accent pe note și nici pe învățare mecanică. Dimpotrivă, toate materiile ce trebuie predate în așa fel încât să răspundă nevoii de bine, frumos și adevăr care trăiește în copii. Ei vor fi cu atât mai bine pregătiți pentru viață, cu cât au avut o educație potrivită particularității fiecărei vârste.

Sub nicio formă nu trebuie să înțelegem că în școala Waldorf elevii vor învața numai ceea ce își doresc. Dimpotrivă, ei sunt învățați să se apropie cu deschidere chiar și de lucrurile spre care nu au o înclinație înnăscută. De aceea toți copiii – mai mult sau mai puțin talentați – se vor putea bucura de muzică, de desen, de meșteșuguri, în egală măsură cu disciplinele teoretice. În școlile Waldorf se folosește euritmia – o disciplină pentru educarea ritmicității și exprimării cu întregul trup. Încercăm să ne adresăm astfel voinței, simțirii și gândirii și să călăuzim omul în toate privințele.

Cum arată o astfel de școală?

De regulă, școlile Waldorf se disting de alte școli prin: apropierea de natură, sălile lazurate (pictate în straturi transparente), expozițiile cu lucrările artistice, mobilierul din lemn și interiorul primitor. De cele mai multe ori, școala va avea un spațiu pentru grădinărit, un atelier de lucru în lemn, o sală pentru instrumente muzicale și o încăpere pentru costumele de teatru. Nu veți întâlni însă, în școlile Waldorf, dispozitive media.

În principiu, în sistemul Waldorf profesorul nu intră cu catalogul în sala de clasă, ci încearcă să prilejuiască experiența de învățare prin interes viu și dedicație față de disciplina lui. Copilul va putea trăi bucurie față de frumoasele desene de pe tablă, față de cântecele la flaut și  față de numeroasele povești și jocuri de învățare. Nu va fi încurajată dezvoltarea unei gândiri algoritmice, ci a unei înțelegeri cuprinzătoare a lumii. Pentru copil, fiecare dimineață începe cu o zicere, cu o parte ritmică și cu două ore care îi pun gândirea la încercare. Apoi, vor urma limbile străine, activitățile artistice și creative.

De ce o şcoală liberă?

Vedem cu toţii că învăţământul este tot mai mult în impas. Interesul copiilor pentru şcoală devine tot mai slab, cu toate că se fac nenumărate schimbări legislative. Aceste schimbări, în fond, nu au nicio importanţă, câtă vreme sunt plănuite de aşa-zişi „experţi” ce nu mai sunt de mult în contact nemijlocit cu educaţia. Important e mai ales ca elevii să fie interesaţi realmente de ceea ce îşi însuşesc la şcoală datorită personalităţii profesorului, care trebuie să poată preda liber, fără să fie îngrădit de programa şcolară, norme şi reglementări.

Atunci când a fost întemeiată prima şcoală Waldorf, în 1919, s-a pus de la bun început problema ca ea să fie întru totul liberă de ingerinţele statului. În funcţie de partea de lume în care se află, acest lucru a fost posibil mai mult sau mai puţin. Însă mereu a existat strădania în sistemul Waldorf de a deveni pe cât posibil mai independent faţă de stat. „Statul ne va prescrie ţeluri rele de învăţare, finalităţi proaste. Aceste scopuri sunt cele mai proaste imaginabile şi va trebui să facem din ele cele mai înalte posibile” – spunea Rudolf Steiner, fondatorul pedagogiei Waldorf. Compromisuri s-au făcut pentru ca şcolile Waldorf să poată exista, dar problema e de a nu merge prea departe cu compromisurile. Așadar, profesorul trebuie să aibă inițiativă și creativitate, iar materia pe care o predă va fi prelucrată de el însuși. Tocmai din acest motiv, pe întreg parcursul școlii se va preda fără manual la toate disciplinele. Procedând astfel, dascălul se dovedește cu adevărat capabil să transmită în mod viu, din popria sa strădanie, cunoștințele și aptitudinile – astfel el devine cu adevârat o persoană ce nu urmează șabloane, ci are o amprentă individuală asupra educației.

Antroposofia – inima școlii Waldorf

Unul dintre domeniile în care Rudolf Steiner a refuzat să facă orice fel de compromis a fost selecţia profesorilor. Aceştia trebuie să împărtăşească filosofia şcolii Waldorf, numită antroposofie. Cu toate că elevii nu iau contact direct cu aceasta, întregul sistem este întemeiat pe bazele ei. Fără a înţelege antroposofia nu poţi fi, cu adevărat, profesor Waldorf.

Este vorba aici de a-ţi forma un mod de gândire care trece de aspectul strict exterior al lucrurilor, de a înţelege că omul este o fiinţă în evoluţie cu o viaţă spirituală în permanentă acţiune, ce se metamorfozează treptat în funcţie de vârstă. Apropierea faţă de un copil de 9 ani trebuie să fie cu totul alta în comparaţie cu predarea la 14-15 ani şi profesorul trebuie să înţeleagă dezvoltarea sufletească la fiecare vârstă. Tocmai de aceea, sistemul Waldorf nici nu poate fi conceput fără bazele sale antroposofice. Orice şcoală în care se renunţă la acestea îşi pierde rapid calitatea – de aceea trebuie să existe o continuă strădanie pentru a cunoaşte pe deplin fiinţa umană.

Apropierea de natură şi arta

La orice nivel, se vor folosi pe cât posibil numai lucruri realizate din materiale naturale, pe care copiii le vor atinge: la grădiniţă jucăriile sunt realizate exclusiv din lemn, în şcoala primară se scrie fie folosind cuburi cerate, fie cu ajutorul creioanelor colorate (niciodată cu carioci sau pixuri de plastic). De asemenea, copiii lucrează cu lână şi ceară şi cântă la flaute de lemn, iar la gimnaziu şi liceu învaţă să lucreze în lut, în metal şi să sculpteze în piatră. În curtea şcolii se găsesc de cele mai multe ori mici terenuri cultivate cu cereale, iar copiii învaţă procesul de facere a pâinii. În apropierea şcolilor Waldorf se găsesc, de regulă, parcuri sau păduri unde se pot face scurte drumeţii. Aceste lucruri sunt absolut necesare pentru o adevărată educaţie ecologică.

Predarea în sine trebuie să fie cu atât mai mult însoţită de artă, cu cât copilul este mai mic. Copiii vor avea un curs de bază (de regulă de două ore), la aceeași disciplină, timp de 3-4 săptămâni: predarea în epoci. Ora este începută printr-o parte ritmică (poezii, cântece, ritmuri) pentru buna armonizare a clasei. Desenele de pe tablă sunt foarte vii şi învăţătorul dedică un timp îndelungat realizării lor. La liceu elevii formează orchestra şcolii şi joacă în piese de teatru. Pe tot parcursul școlii, copiii vor face euritmie – o artă ce reunește mișcarea, rostirea și ritmurile. Se încearcă pretutindeni, așadar, îmbinarea artei cu învățarea.

O şcoală fără tehnologie

Cu toate că tehnologia este astăzi prezentă în toate domeniile vieţii, însuşirea legăturii cu ea nu trebuie făcută la vârste fragede. De altfel, toate studiile științifice arată faptul că accesul timpuriu la tehnologie inhibă formarea omului și procesele de învățare. Pedagogia Waldorf preţuieşte copilăria şi ţine cont de ritmul de dezvoltare a fiinţei umane. Înainte de încheierea evoluției sistemului nervos (în jurul vârstei de 14 ani) expunerea copilului la dispozitive media nu are decât consecințe dăunătoare.

Așadar, cu excepţia liceului, unde elevii au un contact moderat cu lumea tehnologiei moderne, în şcoala primară şi la gimnaziu nu veți găsi nicăieri în școlile Waldorf prezența ecranelor sau tablelor inteligente. Din contră, se va încerca o apropiere graduală, bazată pe evoluția vechii tehnologii, elevii însușindu-și mai întâi unele meșteșuguri – precum ridicarea unei căsuțe, sculptura în lemn, lucrul la gherghef sau tricotatul. Aceste lucruri sunt învățate atât de fete, cât și de băieți. Profesorii vor sfătui adesea părinții să urmeze acest exemplu și acasă și să îi încurajeze pe copii înspre cât mai multe activități pentru formarea îndemânării, limitând sau eliminând accesul lor la televizor, tabletă, telefon.

Vor putea copiii să se adapteze la o facultate după acest tip de educație?

Sigur că este o preocupare firească a părinților, dacă după terminarea școlii, tinerii vor putea să urmeze învățământul universitar. Experiența a arătat că elevii Waldorf sunt mai adaptabili decât elevii altor școli și că vor deveni buni specialiști în domeniile lor de interes. Mai mult, sunt mai activi și mai deschiși spre lucruri noi și, din acest motiv, cad rareori în depresii – aceasta fiind o afecțiune tot mai des întâlnită în societatea modernă. Așadar, cea mai mare parte a absolvenților școlilor Waldorf s-au dovedit apți pentru a urma studii universitare în variate domenii, ajungând să aibă profesii diverse și să fie foarte bine integrați în societate – fiind adesea mult mai inovatori decât colegii lor de serviciu.