Predarea muzicii în școala Waldorf

Muzica învăluie ființa umană și o înalță. Chiar și cei mai lipsiți de talent copii trebuie să ia parte la orele de muzică, în școala Waldorf, fiindcă, cel puțin între anii de grădiniță și clasa a II-a, muzica le este adusă prin forme simple, fără explicații teoretice. Astfel, ea acționează pornind de la simțurile copilului, nu de la forme abstracte. Motivul pentru care, în clasele mici, se apelează la forme muzicale simple, stă și în intenția de a dezvolta în mod corect auzul copilului. Un auz sănătos atrage după sine o vorbire clară și o dispoziție naturală pentru cântat. De aceea, în această perioadă se folosește gama pentatonică. Spre deosebire de gama diatonică (unde întâlnim cele șapte note clasice), cea pentatonică (sau cvinta), după cum indică și numele, cuprinde cinci note (do, mi, sol, la, si). Indiferent cum s-ar muta și roti notele acestei game într-un cântec, melodia finală va suna întotdeauna armonios. Dascălul poate crea compoziții chiar el însuși pornind de aici, fără a greși vreodată. Acompaniamentul poveștilor sau al unor momente-cheie la oră se face uneori cu xilofonul pentatonic, unde, iarăși, sunetele finale se află mereu în concordanță. Pentatonia are un caracter visător, diafan și inocent, unde nota La învăluie, ca o rază de soare, atmosfera generală. Această dispoziție se potrivește cu etapa de dezvoltare a copilului mic, care este foarte sensibil la mediul înconjurător.

În general, cei mici au tendința de a dansa, fiindcă elementul muzical acționează puternic în ei până la șapte ani. De fapt, muzicalitatea este atât de pronunțată, încât mișcările copilului merg într-o direcție dionisiacă, până când armonia tinde să dispară. Acesta este un alt motiv pentru care se recurge la ajutorul gamei pentatonice. Dansul copilului se întâmpină printr-o sonoritate diafană (adesea susținută și de euritmie), care îi armonizează mișcările, ducând la dezvoltarea sănătoasă a corpului fizic. De asemenea, când lucrurile par a intra în dezordine, la grădiniță, educatoarea cântă o melodie simplă, adesea legată de tranziția între activități (strângerea jucăriilor, momentul poveștii, retragerea în clasă după jocurile în aer liber, momentul mesei de prânz, etc). Acest cântec ,,de tranziție” are un efect imediat asupra copiilor; este o manieră artistică de a aduce, grațios, ordinea acolo unde ea începuse să se clatine. Frumusețea cântecului contrastează cu momentul haotic, iar copiii se liniștesc, fiindcă realizează, inconștient, contrastul dezordine/armonie, și iau măsuri ,,să îl repare”.

Așa cum pictura concentrează ființa umană în ea însăși și o individualizează, pentru a o ajuta să aducă la suprafață, prin culoare, ceea ce percepe cu propriile simțuri, muzica are un efect ,,în oglindă”, tot la fel de benefic, dar înspre exteriorizare. Cântatul în cor unește oamenii și îi îndeamnă să ,,să se acordeze” pentru a suna armonios împreună.

Din clasa a III-a, odată cu împlinirea vârstei de nouă ani, copilul trece prin faza de individualizare, fiind o etapă prielnică pentru introducerea gamei diatonice, a flautului și a unor elemente simple teoretice (citirea unor partituri ușoare). Sunetul cald al flautului, manualitatea pe care o necesită, stimulează gândirea copilului și fac din citirea partiturii un proces mult mai ușor de învățat. Temele cântecelor gravitează în jurul subiectelor legate de grădinărit, de construcție a căminului, de meșteșuguri. Nota Do, ca dominantă a atmosferei, acționează ca o ancoră, purtând atitudinea copilului, încet-încet, spre pământ (ritmul, percuția, se adaugă, din același motiv). Tot acum, el se familiarizează și cu melodii cântate în canon.

În clasa a IV-a, interpretarea în canon înflorește, pentru că bazele s-au pus cu un an în urmă. Copilul e pregătit să asculte o grupă cum cântă și să intervină și el, într-un alt moment, luând versurile de la capăt. Această activitate necesită concentrare, pentru a sincroniza părți diferite din melodie în același timp, păstrând totuși armonia generală. La sfârșitul anului, elevii ar trebui să poată descifra cu ușurință partituri simple (pentru cor sau flaut). În unele școli, acum se introduc și instrumente cu coarde (vioară, mandolină). Instrumentele cu coarde necesită coordonarea celor două părți ale corpului (dreapta și stânga).

Clasa a V-a, caracterizată de echilibru, se axează pe studiul Antichității, unde copiii intră în contact, printre altele, cu formele artistice clasice ale Greciei Antice. La muzică, echilibrul se regăsește în introducerea artistică (nu teoretică) a cercului cvintei (sau cercul tonalităților – diagrama care arată relația dintre tonalități, aranjate la intervale de cvintă perfectă).

Clasa a VI-a, când copiii studiază dinamica Romei Antice și apoi a Evului Mediu, trăiește în atmosfera limbii latine și a apariției creștinismului. Acum, sunt potrivite cântece gregoriene (sau alte tipuri de melodii medievale în limba latină). Elevii își păstrează încă vocile subțiri, așa că muzica medievală sacră se pretează nu doar în ce privește etapa spirituală de dezvoltare a copiilor, ci și cea fizică.

Anul următor, adâncit în fenomenul Renașterii, vine cu descoperirea diferitelor tonalități (voci) ale instrumentelor și cântului oral (alto, tenor, bas, soprană). Copiii se confruntă cu schimbarea vocilor, de aceea, acum, cântatul în cor îi ajută să gestioneze armonios o perioadă deosebită. În armonie cu celelalte materii, perioada descoperirilor geografice se reflectă în muzică prin alegerea unor melodii din diferite culturi ale lumii. Acest aspect creează o experiență mai bogată senzorial pentru tânăr, fiindcă apare în completarea studiului istoriei și a geografiei.

În clasa a VIII-a, elevii pot deja interpreta muzică de cvartet (instrumentală și vocală). Ei se alătură orchestrei școlii și cântă împreună, uneori chiar pentru cauze sociale, aducându-și darurile spre folosul celor care au nevoie în comunitate.

Este surprinzător progresul muzical pe care o școală Waldorf îl poate realiza cu o clasă de copii. Nivelul liceal se aseamănă, câteodată, cu cel al școlilor de profil vocațional-artistic, fără a se fi urmărit neapărat excelența. Muzica se predă atât de viu și de natural în acest sistem de învățământ, încât cititul, interpretarea după partiruri și cântatul în cor pe mai multe voci, devin o doua natură pentru elevi, indiferent de talentul nativ al acestora.