Inteligență și fantezie (I) – Despre inteligenţă
Plimbându-te prin parc cu o prietenă sau ducând un copilaș la locul de joacă, aproape invariabil auzi frânturi de discuții, mai ales cu iz de orgoliu bunicesc sau parental: Nepoțelul meu de 3 ani știe să numere până la 100, știe toate mărcile de mașini ce trec pe stradă, sau: Copilul meu știe deja 50 de capitale, știe Luceafărul pe de rost, conversează în limba engleză, etc.
Ori dacă ai șansa de a trage cu urechea la conversațiile copiilor, nu poți să nu te miri de ce auzi: Dacă mă mai enervezi te arunc în groapa Marianelor care are 10.994 metri adâncime! Zilele trecute am fost apostrofată de un copil din grupa pregătitoare pentru școală cu vorbele: Ar trebui să mai faceți un curs de perfecționare să știți cum să lucrați cu copiii mici!
Iar dacă deschizi internetul sau televizorul ai parte de numeroase știri de senzație despre copii geniali, de emisiuni care scot pe scenă copii excepționali, de numeroase inregistrări cu copii ce țin discursuri despre vegetarianism, ecologie, relații parentale, educație, etc.
Preocupându-mă cu acest subiect, firesc mi-a venit să mă întreb: avem de-a face cu o invazie de copii inteligenți pe Terra, în ultimii 20-30 de ani? E doar rezultatul mediatizării sau al accesului la instruire a tuturor copiilor? Este consecința faptului că avem părinți mai instruiți, care participă la tot felul de cursuri de parenting și au devenit mai orgolioși? Este inteligența apanajul omului secolului XXI?
Pe de altă parte avem de-a face cu un fenomen contrar, îngrijorător. Distrugerea statuilor, interzicerea oricărei referiri la sclavie, colonialism (mergând până la scoaterea din circulație a unor opere de artă sau a fragmentelor referitoare la aceste subiecte)[1], înlocuirea cifrelor romane din titlurile unor tablouri, la muzeul Luvru și Carnavalet[2], pentru că sunt vizitatori care nu le cunosc sau propunerea unui profesor de a renunța la notația muzicală clasică și reducerea accentului pus pe studiul lui Mozart și Beethoven, la universitatea Oxford[3] – sunt oare semne ale inteligenței crescute în secolul XXI?
Despre inteligență vorbea și Aristotel, dar nu o atribuia, nicicum, capului uman și nici nu o lega de o personalitate, aureolând-o!
De este să căutăm un moment specific la care a apărut preocuparea cu acest subiect, nu trebuie să mergem mai departe de anul 1900, când Alfred Binet a început administrarea testelor de inteligență pentru copiii de şcoală, iar din 1918, când armata SUA a început testarea IQ-ului recruților, acesta a devenit măsura tuturor posibilităților umane. Conceptul de IQ, cu numeroasele tipuri de teste realizate, urmărind inteligența logico-matematică și cea lingvistică, are consecințe până la nivelul instruirii publice, majoritatea formelor de evaluare școlară urmărind performanțele în domeniul limbii și al calculului matematic, până în zilele noastre.
Acest lucru, în pofida faptului că în jurul anului 1983, Howard Gardner a atras atenţia asupra multiplelor faţete ale inteligenţei[4], definind, pe lângă inteligența logico-matematică și cea lingvistică, încă 7 tipuri: vizual-spaţială, corporal-kinestezică legată de conştientizarea corpului fizic, de un bun control asupra funcţiilor acestuia, de utilizarea lui diferenţiată şi nuanţată; muzical-ritmică legată de conştientizarea sunetelor şi armoniilor; interpersonală – conştientizarea propriilor trăiri şi gânduri şi controlul acestora, intrapersonală – legată de modul de relaţionare cu ceilalţi şi de succesul social, abilitatea de a comunica şi mai a ales de a-i asculta pe ceilalţi, capacitatea de a accepta feed-back-ul lor, empatia, acceptarea unor puncte de vedere diferite, cea naturalistă, drept capaciate de a observa fenomene din natură, de a se preocupa de probleme ecologice și în fine, cea existențială.
Abia în 1995, Daniel Goleman a publicat cartea Inteligența Emoțională[5], în care arăta că succesul în viață este condiționat mai ales de factorii emoționali. Astfel EQ-ul a fost recunoscut ca fiind modul de măsurare a unui set important de competenţe, care din păcate, nu sunt încă cultivate, în mod conștient, în instituțiile școlare și nici nu fac obiectul unei evaluări oficiale!
Patru sunt calitățile ce alcătuiesc ansamblul inteligenței emoționale:
- Cunoașterea de sine: identificarea propriilor dorințe, emoții și valori;
- Conștiința socială: abilitatea de a recepționa emoțiile și gândurile persoanelor din jur;
- Stăpânirea de sine: capacitatea de a controla emoțiile negative, recunoașterea greșelilor și flexibilitatea;
- Gestionarea relațiilor: influența asupra interlocutorilor și preîntâmpinarea conflictelor.
Mergând pe firul descoperirilor ajungem la anul 2000, când Danah Zohar și Ian Marshall publicau cartea Inteligența spirituală[6], fundamentând științific conceptul, determinând un punct zero/ punctul lui Dumnezeu!
În cadrul unei prelegeri ținute la Conferința Științei și a Conștiinței din New Mexico, un specialist în fizica cuantică sesiza 9 caracteristici ale Inteligenței Spirituale:
- capacitatea de a înfrunta durerea, tragedia sau suferința și de a accepta propriile greșeli și a învăța din ele
- capacitatea de a fi holistic, receptiv și deschis la tot, putând sesiza relațiile și legăturile care există între lucruri
- conștientizarea sinelui: a ști cine ești cu adevărat și a ști că ești conectat la întreg universul
- abilitatea de a celebra diversitatea: a fi recunoscător pentru faptul că ești diferit de ceilalți
- abilitatea de a întreba „de ce”
- independența de context – curajul de a fi independent și altfel, curajul de a nu te adapta convențiilor
- capacitatea de a RE-pune în ramă, de a integra un lucru sau o situație anume, într-un context anume
- spontaneitatea – abilitatea de a răspunde lumii într-un mod corespunzător, fără toane sau frică
- capacitatea de a te lăsa condus de viziuni, valori sau idealism
Când citești lista calităților umane formulate în diferite moduri, la care se adaugă multe alte abilități, în funcție de autori, nu poți decât să te bucuri ce posibilități uriașe are omul și să te întrebi cum ar arăta o instituție școlară care ar lua în serios dezvoltarea unor astfel de trăsături de personalitate!
Cu IQ-ul nu prea ai ce să mai faci ca să-l crești: îl ai la un anumit nivel de la naștere, vii cu el în dotare. Cu EQ ai mult de lucru, ca educator, dacă te iei în serios și ești un profesionist onest. Dar cu SQ?
Iată ce spun autorii: Am văzut din perspectiva neurologiei și a fizicii conștiinței că SQ este o abilitate înnăscută a creierului nostru și a modului său de relaționare cu realitatea înconjurătoare. Nu e nevoie să primim lumina SQ de la altcineva, nu e nevoie să îl învățăm, nu e nevoie să îl moștenim. Sinele profund ne însoțește ca un drept din naștere și este mereu prezent, fiind martorul curgerii vieții noastre. (pag. 236)
Dacă nu ați fost intrigați de noțiunea de punctul lui Dumnezeu, amintit mai sus, care e determinat prin experimente în care se observă o activitate mai intensă a anumitor zone din creier la cei ce meditează sau se roagă, puteți să o faceți acum, recitind textul de mai sus. Inteligența aceasta descoperită și cercetată în prezent, e legată strict de creier, e personală, vine dintr-un un sine profund… Unde o fi el? Prin Groapa Marianelor!?
Computerele, după cum am văzut, pot simula atât gândirea serială, cât și pe cea asociativă. PC-urile pot realiza ceva similar gândirii seriale mult mai rapid și mai precis decât ființele umane. Computerele pe bază de rețele neuronale pot copia unele dintre abilitățile noastre de gândire asociativă și aceste mașini se vor îmbunătăți cu siguranță odată cu dezvoltarea tehnologiei. Aceste capacități constituie ceea ce, în cartea de față, am numit inteligența spirituală – acea inteligență dătătoare de semnificații, creatoare de context și transformativă. (pag. 82)
Așadar, autorii recunosc că există un al treilea sistem de gândire, numită intuitivă, semnificantă, pe care îl leagă tot de creier și previzionează, după câte înțeleg eu, că, pe viitor, vom avea mașini dotate și cu această abilitate! Putem spune că într-o sută de ani, am ajuns așa departe în cunoașterea ființei umane încât am redus-o la condiția unei mașini inteligente și mai suntem avertizați că, nu peste mult timp, aceasta ne va întrece!
Dacă ne întoarcem la anul fatidic, pomenit mai sus, descoperim multe fenomene culturale ce se petrec aproape simultan: în jurul anului 1900, SUA a devenit prima țară industrială din lume, înființarea primului laborator experimental de psihologie de către Wilhelm Wundt a avut loc în 1879, la Universitatea din Leipzig, apoi psihanaliza devine modă prin Freud și Adler, romanul de introspecție și analiză a conștiinței a lui James Joyce și Virginia Woolf ia locul romanului istoric, social, de moravuri.
Din Știința spiritului cunoaștem faptul că nicio faptă pămânească nu are loc fără a fi fost mai întâi prefigurată în lumea spirituală. Rudolf Steiner indică anul 1879 ca final al unei lupte (chiar un fel de război) dusă în ceruri de cetele lui Mihail împotriva anumitor puteri ahrimanice. În mod sigur, punctul culminant al materialismului a fost în deceniul patru. Dar pe atunci, el și-a trimis impulsurile în omenire mai mult instinctiv. Cetele ahrimanice își trimeteau pe atunci impulsurile din lumea spirituală în instinctele omenești. Aceste impulsuri ahrimanice au devenit proprietate personală a oamenilor; anume forțe de cunoaștere și forțe de voință, începând din toamna anului 1879. Ceea ce mai înainte fusese mai mult un bun general a fost transferat, devenind proprietate a oamenilor. Și așa putem spune că începând din anul 1879, datorită prezenței puterilor ahrimanice în sfera oamenilor, s-au manifestat ambițiile personale, tendințele personale de a interpreta materialist lumea. Și dacă veți urmări unele lucruri care s-au petrecut începând de atunci din tendințele personale ale oamenilor, atunci veți putea înțelege această prăbușire din lumile spirituale a balaurului, adică a cetelor ahrimanice, de către arhanghelul Mihail, din Cer pe Pământ.[7]
În încheiere aș reveni la gândul: dacă avem copii așa de inteligenți, de ce oare avem adulți care gândesc mecanic, redundant, lipsiți de creativitate și moralitate?
Sursa: Revista Pământ iubit nr. 15
Citiți articolul următor aici.
[1] https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/pe-aripile-vantului-scos-de-pe-platforma-hbo-max-din-cauza-ca-ar-contine-prejudecati-rasiale-bbc-si-netflix-renunta-la-un-serial-1320805
[2] https://www.sortiraparis.com/arts-culture/exposure/articles/246443-musee-carnavalet-to-let-go-of-roman-numerals-in-some-explanatory-texts/lang/en
[3] https://www.classicfm.com/music-news/oxford-university-decolonising-music-syllabus/
[4] Howard Gardner: Inteligenţe multiple. Noi orizonturi pentru teorie si practica, Editura Sigma.
https://www.shakespeare-school.ro/teoria-inteligentelor-multiple-cele-8-tipuri-de-inteligenta-si-efectele-lor-nebanuite-asupra-procesului-de-invatare/
[5] https://www.officedirect.ro/blog/inteligenta-emotionala-ce-este-si-cum-influenteaza-relatiile-profesionale
Daniel Goleman: Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche Publishing
[6] Danah Zohar, Ian Marshall: SQ – Inteligența spirituală, Editura Vellant, București, 2009.
https://www.laviniabratu.ro/ce-este-sq-inteligenta-spirituala/
[7] Rudolf Steiner: Prăbușirea spiritelor întunericului, Editura Salco, Brașov, 2007, pag. 125.