Despre cum ne spune natura că e sărbătoare în Școala Waldorf

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au simțit nevoia să sărbătorească cu diferite ocazii legate de viața personală sau care țin de schimbările petrecute în natură. Sărbătorind încă din copilărie, omul va fi educat în spiritul comunității, întrucât un ritm al sărbătorilor va duce la formarea de deprinderi și obiceiuri armonioase. În școala Waldorf, sărbătorile au un rol important, oferind copiilor trăiri profunde și pline de sens.

Chiar prima zi a anului școlar este organizată precum o sărbătoare, în care elevii ce abia pășesc spre noua etapă a vieții lor, școala, sunt întâmpinați cu flori, cântece și basme. Fiecare școală organizează începutul școlii după propriile resurse materiale, spirituale și artistice. Nu la mult timp după acest eveniment, copiilor mai mici li se pregătește Proba Curajului. Acest moment se desfășoară chiar la lăsarea serii și este organizată de copiii din clasele mai mari, care pun la cale un traseu cu diferite probe. Astfel, se urmărește dezvoltarea încrederii de a merge înainte, cu sprijin în momentele dificile, formarea ideii că uneori simțurile pot fi amăgitoare, că senzațiile mai puțin plăcute și temerile pot fi învinse cu ușurință, chiar dacă la început nu vedem o cale de a le depăși, iar faptul că succesul în învingerea unui obstacol creează bucurie și încredere în sine este foarte important la copiii din clasele de început. La finalul probei, copiii sunt întâmpinați de Arhanghelul Mihail, care oferă un dar și binecuvântare, marcând astfel și Sărbătoarea lui Mihail (29 septembrie), care este specifică școlilor Waldorf. Copilul devine, odată cu depăşirea probelor din Proba Curajului, un cavaler al curajului, aflat în slujba Arhanghelului Mihail.

Am putea să unim și această această sărbătoare cu Sărbătoarea Recoltei, făcând asocieri. Aşa cum știm şi din istorioarele populare româneşti, Arhanghelul Mihail este cel care preia sufletele la urcarea lor în cer, cântărind cu balanţa faptele bune şi pe cele rele. În fiecare toamnă, oamenii fac Sărbătoarea Recoltei din nevoia de a pune în balanţă rezultatele muncii lor de peste vară, de a socoti cât de bine au muncit şi de a se bucura de rezultatul muncii lor, iar Arhanghelul le poate binecuvânta. Desigur, prin Sărbătoarea Recoltei se aduce mulțumire față de roadele cu care au fost binecuvântați oamenii. În perioada de pregătire a acestei sărbători, dascălii, împreună cu copiii, desfășoară activități care țin chiar de aceasta: măcinatul făinii, frământarea și coacerea pâinii, pusul murăturilor, pregătirea gemurilor și compoturilor, dar și multe alte jocuri ce țin de recoltă. De asemenea, se spun povești despre legume, cereale, zarzavaturi sau fructe, prin care se transmite un mesaj aparte copiilor. Astfel se cultivă respectul pentru hrană și pentru fiecare roadă în parte.

După câteva săptămâni, în care întreaga natură se închide văzând cu ochii, urmează o altă sărbătoare mult iubită de copii. Sărbătoarea Lămpașelor este organizată cu scopul îndreptării atenției copilului de vârstă școlară mică asupra transformărilor care se petrec în natură în zilele de toamnă târzie, cât și educarea unei atitudini protectoare față de tot ceea ce îl înconjoară. Astfel, la ceas de seară, copiii împreună cu părinții lor, duc cu ajutorul unor lămpașe, care au fost pregătite din timp împreună cu părinții sau copiii, lumină copacilor din curtea școlii, ținând cont că acum puterea soarelui este tot mai scăzută și zilele sunt tot mai scurte. Ei știu că la rădăcinile copacilor trăiesc niste pitici, care îngrijesc pământul sub plapuma de zăpadă a iernii și au nevoie de lumina lor pentru a munci cu mai mult spor. Făcând și aici anumite asocieri, putem lega Sărbătoarea Lămpașelor de cea a Sfântului Martin, care nu este prea des întâlnită în școlile din țara noastră, dar a cărui mesaj poate fi asociat cu cel al Sărbătorii Lămpașelor, întrucât legenda spune că Sfântul Martin și-a împărțit ultimile sale veșminte unui străin nevoiaș, dovadă a jertfei, semereniei și bunătății. Lumina din lămpașe poate fi văzută ca un veșmânt de lumină oferit Mamei Pământ.

Lăsând în urmă toamna și tainele ei, chiar la începutul lunii decembrie, Sărbătoarea Spiralei de Advent este organizată într-o atmosferă cât mai profundă, în ton cu marea Sărbătoare a Nașterii Domnului. Aceasta îmbie la emoție și e nevoie de o deschidere a sufletului pentru a simți cu adevărat sensul acestei sărbători, care necesită și o liniște aparte, venită din bucurie pur și simplu și tăcere. De fapt, această sărbătoare are scopul de a-i arăta copilului cum, cu ajutorul luminiței proprii, putem contribui la luminarea întregii lumi, dar și faptul că pregătirea Crăciunului presupune o bucurie provenită din liniște, total contrar modului în care în ultimii ani se pregătesc oameni pentru a întâmpina Crăciunul.

Tot la început de decembrie, copiii se bucură de venirea Moșului Nicolae, care le bucură privirile și inimile cu sacul său plin de mere, nuci și turtă dulce. În multe școli Waldorf, în seara de Moș Nicolae există obiceiul de a se organiza un bazar al școlii cu obiecte confecționate de elevi sau împreună cu familia. Pentru copii această activitate are un rol benefic în a-i motiva pe parcursul anului să lucreze cu entuziasm în cadrul orelor de lucru manual, dar și de a-i aduce la un loc pe toți membrii școlii. Cu banii strânşi se poate contribui la procurarea darurilor de Crăciun sau ei se pot aduna pentru o cauză nobilă.

În școlile Waldorf, Sărbătoarea Crăciunului aduce în prim plan mai ales momentul Nașterii lui Iisus. Se încearcă mai curând crearea unei atmosfere de bucurie lăuntrică, de pace și speranță venită din nașterea Celui ce a mântuit omenirea și nu neapărat asocierea Crăciunului cu venirea lui Moș Crăciun sau alte aspect cu caracter comercial. În cadrul serbărilor este prezentată părinților chiar scena Nașterii lui Iisus. Copiii primesc daruri, dar nu neapărat de la Moș Crăciun, care ar trebui să vină doar în seara de Ajun, încercându-se astfel o păstrare a tainei acestui moment, în care Moș Crăciun se strecoară în noapte, după ce copiii adorm și lasă daruri tuturor.

Deși nu este sărbătorită direct la școală, copiilor li se povestește despre Sărbătoarea Anului Nou și despre obiceiul de a întâmpina prima zi a anului cu focuri de artificii şi pocnitori încă din vechile timpuri.

După o pauză de aproape două luni, copiii așteaptă cu nerbăbdare Carnavalul, ca sărbătoare ce marchează granița dintre iarnă și primăvară. Scopul este de a întâmpina venirea primăverii. În timpurile mai vechi perioada de Carnaval oferea posibilitatea oamenilor de a lăsa rolul din viața de zi cu zi deoparte și de a fi altcineva. Astfel, oamenii aveau posibilitate să fie ce și cine și-ar dori ei să fie de fapt și să spună altora ceea ce cred, fără a provoca necazuri. În școlile Waldorf această sărbătoare poate fi organizată sub diferite tematici: „figuri de basm”, „meserii”, „personalităţi”– pentru liceeni. În cadrul Carnavalului pot fi desfăşurate diferite jocuri, probe, momente artistice, dansuri sau parade.

Trecând de perioada Carnavalului, ne pregătim ușor, ușor de cea a Paștelui, când putem observa și povesti împreună cu copiii cum seara, pe cer, luna care la îneput este precum o seceră, încetul cu încetul se umple, luminând tot mai puternic. Natura este cea care învăluie adevărata atmosferă a unei sărbători. Atunci când sărbătorim Paștele, natura începe să se deschidă iarăși, iar orice firicel de verdeață și orice ființă zâmbesc către lumină. Ouăle și Iepurașul sunt simboluri ale Paștelui. Oul era considerat în vechile culturi ca fiind sfânt, fiind simbol pentru viață, iar iepurașul este ales drept mesager al acestei sărbători, întruchipând imaginea ființei pașnice. Deși copiii sunt în vacanță în perioada Paștelui, înainte de aceasta ei pregătesc la școală această sărbătoare, folosindu-se de simbolul naturii care reînvie primăvara, cât și de cel al iepurașului, alegându-se jocuri, activități de lucru manual, povești, cântece și versuri specifice.

Sărbătoarea Paștelui este urmată de cea a Rusaliilor. Acum copacii sunt înveșmântați cu o coroană de un verde crud, iar iarba este și ea verde și bogată. De aceea, în zilele de Rusalii sunt organizate adesea ieșiri în natură, copiii participând astfel la schimbările ce apar. Păsările, mai ales porumbeii, sunt motivele care apar adesea în jocurile de cuvinte, în cântecele sau poveștile din această perioadă, asociind Rusaliile cu imaginea porumbelului și a păsărilor în general, dar și a fluturilor. Încă din vremea zeilor porumbeii au fost considerați mesageri ai acestora, ei devenind mesageri ai oamenilor datorită abilității lor de a regăsi spațiul în care s-au instalat, chiar și la distanțe foarte mari. Tradiția spune că de Rusalii păsările își deschid aripile.

Sânzienele reprezintă sărbătoarea cu care se poate încheia anul școlar, chiar dacă va fi organizată mai devreme, întrucât anul școlar se finalizează mai repede în țara noastră. Spre final de luna iunie, lumina zilei începe treptat să scadă, ziua de Sânziene urmând la puțină vreme după cea mai lungă zi din an, când noaptea este foarte scurtă. Oamenii se pot bucura acum de serile călduțe și luminoase. Tot acum, peste tot, forțele de viață dăinuiesc. Natura înverzeşte cu putere, chiar și în locuri mai puțin prielnice, cum ar fi crăpăturile zidurilor sau trotuarelor. În unele școli Waldorf sunt organizate excursii, care contribuie la consolidarea legăturilor dintre copii sau drumeții prin pădure, unde copiii mai mari pregătesc pentru cei mici diferite probe precum: săritul peste foc, aruncarea la țintă, cântece, jocuri, dansuri și alte activități ce aduc mare bucurie.

Prin organizarea sărbătorilor din calendarul naturii, se dorește formarea unor principii morale autentice care țin de cultura locului în care copilul trăiește, dar și principii de viață sănătoase cum ar fi: iubirea față de natură și armonizarea cu aceasta, formarea unor relații sociale, transmiterea de cunoștințe sub formă de poezii, cântece, basme și obiceiuri sau chiar regăsirea semnificației sărbătorilor moștenite din vechile timpuri.

Bibliografie:

Rudolf Steiner, Antropologia generală ca bază a pedagogiei, Editura Triade, Cluj- Napoca, 1998.

Helmut Eller, Învăţătorul de la şcoala Waldorf, Editura Triade, Cluj- Napoca, 2001.

Christiane Kutik şi Eva- Maria Ott-Heidmann, Cartea anotimpurilor.

Emil Bock, Cercul sărbătorilor anului, Editura Triade, Cluj- Napoca, 1999.

Sursa: Revista Pământ iubit nr. 11