De ce școlile Waldorf nu folosesc dispozitive media în predarea la clasă înainte de liceu
„Copiii trebuie să ia contact cu lumea în care trăiesc” – iată o afirmaţie pe care o fac adeseori aceia care doresc folosirea tehnologiei de la vârste cât mai fragede. Pedagogia Waldorf are însă o abordare diferită: totul trebuie făcut la timpul potrivit.
Metoda şcolilor Waldorf este foarte diferită – am putea spune chiar că se deosebeşte esenţial – de cea a şcolilor convenţionale. În pedagogia Waldorf, nu valorizăm atât de mult dezvoltarea strict intelectuală, ci încercăm să o însoţim pe cât de mult posibil cu o dezvoltare afectivă şi volitivă. Acest lucru se face prin numeroase activităţi care îi dăruiesc copilului trăiri profunde şi bucuria vieţii. De aceea, contactul cu lumea artificială a tehnologiei se face mult mai târziu decât în şcolile obişnuite. Nu dăunăm cu nimic copilului dacă amânăm momentul în care intervenim cu mijloacele media, până la dezvoltarea plenară a sistemului său nervos. Din contră, procedând în conformitate cu dezvoltarea sa lăuntrică, vom sădi germenii sănătăţii pentru întreaga viaţă. Să aprofundăm puțin acest lucru în funcție de vârstă.
Copilul de grădiniţă cu siguranţă nu are niciun fel de nevoie de tehnologie. Un copil de această vârstă are nevoie de natură, de joc în aer liber, dar şi de ritm. Acestea sunt lucrurile sănătoase pentru el şi cred că o simţim cu toţii. El tinde să imite adulţii din jurul său: va lua drept moral orice întreprind aceştia de faţă cu el. Adultul este reperul copilului şi de aceea el trebuie să se poarte cât mai bine, în relaţie cu propriul copil. Dacă părinţii folosesc mereu device-uri în preajma lui, şi copilul va arăta interes pentru acestea. De aceea, pentru educarea justă a copilului până la 7 ani, este bine să nu fie prezentă niciun fel de interacţiune cu dispozitivele media – nici acasă, şi cu siguranţă nici la grădiniţă. Copiii au nevoie de basme, de activităţi liniştite, de cântece şi poezii, nicidecum de agitaţia pe care o întâlnim în desene animate şi jocuri pe telefon.
Nici în următoarea perioadă de vârstă, până la 14 ani, copilul nu are o necesitate lăuntrică de a pătrunde în lumea tehnologiei. Şcolile Waldorf încearcă să educe copilul pentru a fi mai târziu un cetăţean al lumii actuale, dar nu expunându-l direct la dispozitive media, ci oferindu-i în această etapă de vârstă experienţe sufleteşti şi imagini vii. Un copil nu este asemenea unui adult – el trăieşte până la 12 ani într-o lume a basmelor, povestirilor şi legendelor. Profesorii Waldorf îi formează în suflet astfel de imagini prin puterea vie a limbajului. Dacă acestea ar fi proiectate pe un ecran în faţa lui, copilul nu s-ar alege cu nimic din asta. Le-ar absorbi pasiv şi le-ar uita la fel de repede. Chiar şi după 12 ani (clasa a VI-a), sistemul său nervos se maturizează treptat, astfel încât nu este bine să ne grăbim cu introducerea tehnologiei. Copilul încă aşteaptă ca dascălul din faţa lui să fie un model demn de urmat în viaţă şi nu are nevoie de surogate, precum cele oferite de media – pline de imagini-clişeu şi judecăţi prefabricate.
Aşadar, în şcolile Waldorf aşteptăm momentul potrivit, anume acela în care dezvoltarea intelectuală a copilului a ajuns la deplina maturizare: anii de liceu. Acum el îşi poate forma propriile judecăţi şi nu mai este atât de influenţabil de ceea ce recepţionează din lumea tehnologiei. Fireşte, cu condiţia ca abia acum să înceapă să aibă acces la device-uri. Şcolile Waldorf sunt rezervate în întrebuinţarea excesivă a tehnologiei chiar şi la această vârstă. Este oricând preferabil ca o mare parte a lecţiei să fie ţinută viu, şi eventual nu mai mult de 5-10 minute să fie folosit videoproiectorul, spre exemplu. Încercăm să cultivăm discuţiile şi dezbaterea, în locul reacţiilor simpliste, de tip like sau dislike, aşa cum întâlnim în social media.
Faptul că în întreaga lume şcolile Waldorf aplică aceste metode, fără a aduce niciun fel de prejudicii omului în formare – din contră, mulţi tineri apreciază mai târziu că li s-au oferit experienţe care să-i pregătească pentru viaţă, în locul unei simple reproduceri electronice a vieţii – arată că metoda şcolilor Waldorf este favorabilă dezvoltării copilului. Se întâmplă ca numeroşi absolvenţi de şcoli Waldorf să pătrundă în lumea IT, fără ca startul mai lent în relaţie cu tehnologia să reprezinte un dezavantaj. Din contră, ei sunt remarcaţi ca unii dintre cei mai creativi oameni din domeniu. De aceea se şi vorbeşte în mediul Waldorf despre „educaţia media indirectă”, anume că prin activităţi precum desenul de forme, tricotatul, euritmia, se pun bazele unor forţe sufleteşti care permit omului o relaţie liberă cu lumea tehnologiei, la maturitate.
Nu am menţionat deloc studiile ştiinţifice, care demonstrează, aproape fără excepţie, că expunerea timpurie la tehnologie are efecte negative din toate punctele de vedere: lipsa capacităţii de concentrare, empatie scăzută, putere limitată de a pune în practică un proiect, interacţiuni sociale diminuate, perturbări ale somnului etc. Există articole nenumărate în acest sens, uşor de găsit la o căutare pe Internet, de pildă în revista Nature se arată timpul petrecut în faţa unui ecran (mai mult de o oră pe zi) duce la rezultate mai slabe la nivel cognitiv, precum şi la dificultăţi sensibile în ce priveşte achiziţiile de limbaj şi aptitudinile socio-emoţionale.[1] În orice caz, o atitudine prudentă în privinţa accesului la tehnologie pare cât se poate de justificată.
Am văzut, de asemenea, că multe şcoli Waldorf interzic accesul cu telefonul mobil în incinta şcolii. Practic, pe lângă evitarea poluării cu electrosmog (a cărui influenţă asupra stării noastre de sănătate este considerabilă), prin această măsură se sprijină formarea de relaţii sănătoase între copii: nemaifiind preocupaţi în pauze de accesul la Internet, ei învaţă să îşi ocupe timpul într-un mod pozitiv – discutând, jucându-se, creând, alergând etc. Poate unii copii vor ajunge să se certe, apoi să se împace, căci şi aceste lucruri fac parte din procesul de maturizare. Lăsându-i în mod necontrolat la telefonul mobil ei dezvoltă o relaţie de tip autist cu elevii din jur: nu îşi mai formează legături durabile, se interesează foarte puţin de ceilalţi, nu îşi mai dezvoltă abilităţile sociale.
Fireşte, aici este importantă şi puterea „rezonanţei”: dascălul trebuie să fie un reper pentru elevul său şi în această privinţă. Profesorul îşi va închide telefonul în timpul orei şi va încerca să nu îl folosească nici în pauze, în măsura în care nu apare vreo urgenţă care impune contactarea unui părinte. Butonatul necontrolat de mesaje pe social media nu îşi are locul şi nu trebuie să fie o activitate a dascălului în perioada petrecută la şcoală, sub nicio formă. Practic, autoeducându-ne – ca adulţi, modele vii ale copiilor – îi facem şi pe ei să intre într-o relaţie favorabilă cu lumea tehnologiei, când vor deveni, la rândul lor, adulţi. Capcanele acestei lumi sunt multe, dar le putem evita printr-o educaţie care să reflecte cu adevărat dezvoltarea sufletească a copilului.
[1] C. Schwarzer et al., „Associations of media use and early childhood development: cross-sectional findings from the LIFE Child study”, https://www.nature.com/articles/s41390-021-01433-6.
Sursa: Revista Pământ iubit nr. 19