Despre Consiliul Pedagogic, inima școlii Waldorf

Între obișnuințele pe care și le-au format școlile Waldorf din întreaga lume este și una fără de care nu poate exista o astfel de școală: ca, o dată pe săptămână (de regulă joia), să aibă loc o întâlnire de dezvoltare a profesorilor școlii, prin aprofundarea pedagogiei Waldorf. În acest articol dorim să dezvoltăm această temă potrivit esenței sale.

Prima întrebare care apare, adeseori, în cazul dascălilor care predau în alte școli, este următoarea: nu este prea des să organizăm săptămânal o întâlnire de consiliu? Nu ne ia oare  prea mult timp? Această întrebare provine, de regulă, dintr-o supoziție eronată: aceea că acest consiliu pedagogic ar fi totuna cu consiliul profesoral, tipic pentru școlile convenționale, al cărui rol este pur administrativ.

Consiliul pedagogic al unei școli Waldorf are, însă, rolul formării dascălilor din școală. El este necesar pentru evoluția școlii, cât și pentru cea individuală a dascălilor. În măsura în care ei sunt cu adevărat profesori Waldorf, își vor dori această întâlnire. Învățătorii care organizează activități de tip after-school vor găsi înlocuitor pentru a putea participa, în momentul stabilit, la consiliul pedagogic.

Astfel, este de dorit ca, într-o școală Waldorf, pe cât posibil toți profesorii să ia parte la consiliu. Esențialmente, el va cuprinde trei părți importante: studiul antroposofic, observarea copilului și discuțiile pedagogice. Să le luăm pe rând pe fiecare dintre cele trei.

1. Studiul antroposofic se referă la cunoașterea antroposofiei lui Rudolf Steiner, fondatorul pedagogiei Waldorf. Această cunoaștere este esențială în dezvoltarea metodelor de lucru în școală. Orice profesor care nu se preocupă temeinic de acest aspect se privează pe sine însuși și pe elevii săi de acțiunea la clasă în conformitate cu spiritul pedagogiei Waldorf. De aceea, se pune accentul pe reluarea periodică a celor descrise de Steiner în ciclul de conferințe Cunoașterea omului sau în alte cărți și conferințe. Pot fi alese multe metode de studiu, dar una dintre cele mai favorabile este ca, în fiecare săptămână, un alt profesor să parcurgă textul în prealabil și să prezinte noțiunile esențiale în fața celorlalți dascăli.

2. Observarea copilului cuprinde o serie de metode prin care ne putem apropia de un anumit elev, înțelegându-l din diferite perspective. De aceea, observarea unui copil din școală poate fi planificată pe termen lung, perioadă în care fiecare dascăl va descrie aspectele pozitive prezente în viața acestuia și, de asemenea, ce transformări s-au petrecut cu el. Pentru acest scop, este nevoie de crearea unei stări de venerație față de fiecare elev luat în discuție și de destinul său în lume.

3. Discuțiile pedagogice au rolul de a familiariza toți dascălii școlii cu munca fiecăruia dintre colegii lor. De regulă, într-o școală mare, în fiecare săptămână se ia în discuție un alt nivel: grădinița și nivelul primar, apoi gimnaziul, în cele din urmă liceul. Fiecare dascăl care predă în ciclul discutat va prezenta activitatea sa la clasă, ce a realizat la ore și ce dificultăți întâmpină. Sunt primite propuneri și sunt discutate diverse aspecte. Într-o școală vie, e bine ca toți dascălii școlii să se intereseze de modul în care procedează colegii lor la clasă.

În școlile Waldorf din Germania, fiecare dintre aceste părți ale consiliului durează cel puțin o oră, de aceea în cele mai multe locuri consiliul pedagogic se poate întinde pe durata a patru ore sau mai mult. Dacă acest interval e considerat prea lung, atunci vor trebui alternate diferitele părți ale consiliului.

În plus față de cele trei părți deja descrise, consiliul săptămânal poate include: o parte ritmică, o parte de dezvoltare curriculară, prezentarea pe scurt a desfășurării evenimentelor din școală, o activitate de dezvoltare personală condusă de unul dintre dascăli. Firește, fiecare corp profesoral stabilește ce așteptări are de la consiliul pedagogic. Este bine ca, în fiecare an, să fie aleși alți profesori din școală, care să acționeze ca facilitatori, pregătind consiliile săptămânale.

Din păcate, această temă nu a fost abordată în România în simpozioanele de pedagogie Waldorf aproape deloc, astfel încât nu s-a făcut o diferențiere clară între consiliul pedagogic (germ. Pädagogische Konferenz) și consiliul profesoral (germ. Schulbehörde). Din această pricină, sunt școli în care lucrurile au fost amestecate și au deviat foarte mult înspre a organiza activități administrative în consiliul săptămânal, ceea ce nu corespunde intenției care stă la baza unei școli Waldorf. Este de preferat să delegăm sarcinile administrative și să le rezolvăm într-un alt cadru, complet separat de timpul dedicat consiliului pedagogic. Unul dintre dascălii Waldorf germani pe care i-am auzit vorbind cu un anumit prilej s-a exprimat foarte drastic: „Dacă faceți administrație în consiliu, atunci ați smuls inima școlii și ați aruncat-o afară!”

Prin urmare, rolul consiliului pedagogic nu este acela de a face administrație. Administrarea școlii este o chestiune care nu preocupă pe toată lumea și, de aceea, va fi organizată în alt interval de timp, de preferință o dată pe lună, iar prezența poate fi opțională.

Consiliul pedagogic are astfel o sarcină foarte bine stabilită: aceea de a oferi o imagine cât mai amplă a copilului în dezvoltarea sa, prin studiul ideilor pedagogice ale lui Rudolf Steiner; de asemenea, să ne apropiem de elevi prin observarea unor situații individuale, cu maximum de deschidere și pozitivitate; în cele din urmă, de a cunoaște munca desfășurată de colegii noștri, la diferite discipline și pe diferite cicluri de învățământ, pentru a ne forma o imagine de ansamblu a activității din școală.

Sursa: Revista Pământ iubit nr. 25